 O primă deosebire din punct de vedere fonologic între limba română şi limba germană o constituie calitatea vocalelor. Atfel, întimp ce limba româna cunoaşte, de regulă, doar vocale de lungime medie, limba germană se foloseşte de de vocale foarte scurte sau foarte lungi. Faptul n-ar avea prea mare importanţă în sineşi li s-ar putea părea, o tendință de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de originea și spiritul ei, celor care învaţă limba germană, motivaţi in principal de scopul unei comunicări, care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică, dacă această diferenţă între calitate vocalelor nu ar fi deseori dublată şi de o diferenţă de sens a cuvintelor, care, in funcţie de context, poate conduce la o comunicare distorsionată.
Astfel, bieten (biităn, i lung – a oferi) pronunţat inadecvat poate fi înţeles drept bitten (bităn, i scurt – a ruga, a solicita) sau ihn (iin, i lung – pe el, acuzativul pronumelui personal masculin, persoana III-a singular) poate fi confundat cu in (in, i scurt – în, prepoziţie). Ca reguli generale, reţinem:
 h |
când apare după vocală nu se pronunţă, dar lungeşte vocala precedentă (sehr, mehr...);
o vocală este de obicei lungă atunci când este urmată de o singură consoană;
o vocală este de obicei scurtă atunci când este urmată de două consoane sau de consoană dublă;
o vocală dublă se pronunţă la fel ca cea lungă. |
a |
se pronunţă scurtînainteaa două consoane sau aunei consoane duble, precum şi înaintea lui ch, ck, tz sau sch: Wald, Mann, wann, Fach, Sack, Katze, Tasche. Se mai pronunţă scurt înaintea unei sigure consoane, de excepţie, în următoarele cuvinte: ab, an, am, das, daß, Grammatik, man, Monat ş.a. |
a |
se pronunţă lung înaintea unei singure consoane, când apare dublată sau când este dublatăde h, precum în: Tag, aber, Wagen, Haar, Paar, Zahn, Fahrt. Se pronunţă lung înaintea lui ch şi înaintea a două sau mai multe consoane, dar numai in cuvintele: Adler, Art, artig, Arzt, atmen, Bart, gehabt, Jagd, Sprache. |
e |
se pronunţă scurt înaintea a două consoane, a unei consoane duble, în componenţa prefixelor neaccentuate emp-, ent-, er-, ver-, zer- şi a articolului hotărât: Werk, Derk, Netz, hell, denn, Empfang, Entwurf, Erfolg, Versuch, Zerfall, der, dem, den. Se mai pronunţă scurt înaintea unei singure consoane, ca excepţie, în cuvintele: weg, Herberge, Herzog, es, des, Hotel. |
e |
se pronunţă foarte scurt şi se aseamănă cu ă românesc pronunţat foarte slab, la sfârşit de cuvânt sau în silabă finală: Name, Frage, Rede, Sprache, Himmel, Mutter, Vater, Bruder, geben. |
e |
se pronunţă lung înaintea unei singure consoane (her, Weg, lesen), dublat (Meer, Schnee, Tee) urmat de h (gehen, Mehl) şi înaintea grupurilor de consoane rd şi rt, în următoarele cuvinte: Beschwerde, Erde, Pferd, Wert sau înaintea a două sau trei consoane diferite, ca excepţie, în următoarele cuvinte: erst, Krebs, nebst, stets. |
i |
se pronunţă foarte scurt şi deschis înaintea a două consoane (Wind, Schrifft), a unei consoane duble (Sinn, Bitte) ori înaintea unei singure consoane în următoarele cuvinte: bin, bis, April, hin, mit, im, in. Se mai pronunţă scurt când apare ca ie , ca excepţie, numai în cuvintele: Viertel, vierzen, vierzig. |
i |
se pronţă foarte lung şi închis înaintea unei singure consoane (mir, dir, wir), urmat de h (ihm, ihn, ihnen) sau când apare ca ie (hier, wie, Dienst, Stier). |
o |
se pronunţă scurt înaintea a două consoane diferite, a unei consoane duble, Inaintea unei singure consoane silabă neaccentuată din câteva cuvinte de origine străină şi în sufixul neaccentuat -or din cuvintele de origine străină: Wort, Sonne, Lexikon, Marmor, Doktor, Direktor, Motor. |
o |
se pronunţă lung înaintea unei singure consoane în silabe accentuate (groß, so, Strom, loben), dublat (Boot, Moor, Zoo), urmat de h (froh, Bohne, Sohn), înaintea lui ph (pronunţat f) în silabe accentuatedin cuvintele de origine greacă (Philosoph, Strophe) sau înaintea a două consoane în următoarele cuvinte: Kloster, Knoblauch, Mond, Montag, Obst, Ostern, Trost. |
u |
se pronunţă scurt înaintea a două consoane diferite (kurz, Wurst, Kunst), a unei consoane duble (Butter) sau înaintea unei singure consoane în silabă finală neaccentuată, din câteva cuvinte de origine străină (Klub, Konsul, minus, plus) |
u |
se pronunṭӑ lung înaintea unei singure consoane (Blut, Gruß, Fuß) urmat de h (Stuhl, Uhr) ca ou în cuvinte de origine francezӑ la care s-a pӑstrat ortograia strӑinӑ (Coup, Ragout, Route) sau înaintea unui ch sau sch, în urmӑtoarele cuvinte: Buch, Fluch, Gesuch, Kuchen, suchen, Tuch. Se mai pronunṭӑ lung înaintea a douӑ consoane diferite ca în urmӑtoarele cuvinte: Geburt, Geburtstag, Husten etc. |
ä |
(ae) se pronunṭӑ ca un e lung și deschis înaintea unei singure consoane (Bär, spät), urmat de h (wählen, während) sau înaintea lui ch și înaintea a douӑ sau trei consoane, ca excepṭie, în urmӑtoarele cuvinte: Gespräch, ärztlich, Gebärde, nämlich, Städte, Rätsel, zärtlich. Se pronunṭӑ ca un e foarte scurt și deschis înaintea a douӑ consoane sau înaintea unei consoane duble: Nächte, Wäsche, fällen, Männer. |
ö |
(oe) se pronunṭӑ lung și închis ca în Goethe când apare înaintea unei singure consoane (Öl, schön), urmat de h (Söhne) sau înaintea a douӑ consoane în cuvintele: Behörde, Börse, höchst, Österreich, trösten, rösten etc. Se pronunṭӑ scurt și deschis înaintea a douӑ consoane (Köln), a unei consoane duble (können). |
ü |
(ue) se pronunṭӑ scurt și deschis, cu rotunjirea buzelor ca pentru [u] și cu poziṭia limbii ca pentru [i], înaintea a douӑ consoane (fünf, Küche) sau a unei consoane duble (dünn). Se pronunṭӑ lung și închis, asemӑnӑtor lui u în franṭuzescul debut, înaintea unei singure consoane (über, grüßen), urmat de h (Bühne, führen) sau înaintea lui st, ch, sch într-un numӑr limitat de cuvinte: düster, Büchlein, Tücher etc |
y |
se pronunṭӑ în general asemӑnӑtor unui ü: Typ, Physik. |
äu |
se pronunṭӑ similar unu eu (v. Diftongii): Bäume, Träume, Räuber. |
Diftongii
au |
se pronunṭӑ identic cu [au] din limba românӑ în cuvântul sau: braun, blau,Frau, Haus. |
eu |
se pronunṭӑ de o manierӑ similarӑ lui [oi] din românӑ boi: Freund, neu, deutsch. |
|
se pronunṭӑ precum [ai] în românӑ haine: mein, Main, Rhein, Meyer, Haydn. |
|
